Transportarea melcilor

Selectati doar melcii activi pentru transport pentru ca unul inactiv poate fi bolnav sau poate muri.
Cel mai bine este sa transportati melci vii (legea pemite acest lucru) in locul celor care hiberneaza, incepand cu lunile reci pana in martie.
Verificati fiecare melc pentru a fi sigur ca sunt sanatosi.
Puneti-i intr-un container iprejmuit cu gheata pentru a tine temperatura scazuta si pentru a mentine melcii in hibernare.
Cand caldura e prea mare, nu se pot aseza chiar asa de bine in cutii. Fiind animale vii, trebuie sa va purtati bine cu ele, cu delicatete.
Unele surse afirma ca nu ar fi bine transportarea lor vii mai ales dupa luna iunie, pentru ca incep sa-si schimbe gustul.
Helix aspersa are cochilia fragila pana la maturitate cand isi formeaza buza, deci melcii nedezvoltati nu se pot comercializa.
Melcii tind sa nu se hraneasca in timpul transportului.
A nu li se da hrana pentru ca aceasta se poate altera ducand la imbolnavirea sau chiar moartea lor.
Curatati-le tuburile digestive pentru a fi sigur ca nu mai au resturi de mancare sau nisip.
Cu 3 sau 4 zile inainte de transport puneti melcii in containere fara noroi sau alte feluri de mancare.
Hraniti-i cu faina de porumb sau tarate timp de cateva zile. Cum va trece prin tubul digestiv il va curata de resturile de mancare.
Incheiati procesul de hranire dar lasati-le apa. Curatati tarcurile si melcii de cateva ori pe zi de mucus si materii fecale.
Daca se face transportul in cutii, acestea trebuie sa aiba gauri, de obicei acoperite pentru a preveni iesirea sau ranirea melcilor.
Dar nu uitati ca melcii pot sa impinga un obstacol cu o forta mai mare de cateva ori decat greutatea lor.

Tratarea cochiliilor

Tratarea cochiliilor

Tratarea cochiliilor

După ce carnea a fost scoasă din cochilii pe banda de sortare, acestea sunt puse în lăzi şi sunt depozitate într-un loc uscat, bine aerisit, în aşteptarea momentului în care vor fi procesate. Cochiliile vor fi tratate şi spălate abia după ce s-a finalizat procesarea cărnii de melc, care este un aliment perisabil şi deosebit de sensibil, ce trebuie procesat şi congelat într-un timp cât mai scurt, pentru a-şi păstra proprietăţile. Cochiliile se spală mai întâi într-un utilaj special, prevăzut în interior cu o perie cilindrică cu fire din plastic, care intră în interiorul cochiliei şi o curăţă de resturile rămase. Întrucât interiorul cochiliilor este greu de curăţat, iar exteriorul este foarte murdar, acestea se trec ulterior printr-o baie de apă cu sodă. Utilajul de spălare a cochiliilor de melci cu sodă şi apă trebuie să dispună, în mod obligatoriu, şi de bazine de decantare a sodei. Spălătorul cu sodă este un tub circular, prevăzut cu un tambur care are o mişcare de rotaţie, pentru a aduce cochiliile de la intrarea în tub, spre ieşire, în partea opusă a cestuia. După ieşirea din baia cu sodă, cochilii1e trec într-un bazin te clătire, iar apoi într-unul de uscare. Cochiliile sunt ambalate apoi în saci de plastic de 50 de kilograme.

Procesarea cărnii şi a cochiliilor de melc se face în proporţie de 80% manual, fapt care implică sume destul de mari pentru forţa de muncă. Totuşi, cheltuielile nu sunt exagerate, dacă ţinem cont că se poate lucra cu forţă de muncă ne-calificată, pe o perioadă determinată, între trei şi cel mult cinci luni de zile. Pentru procesarea unei cantităţi de aproximativ 600 kg de carne de melc în fiecare zi, este nevoie de peste 50 de angajaţi. Pentru că melcii sunt foarte sensibili atunci când sunt ţinuţi în afara condiţiilor naturale, mortalitatea fiind destul de mare, iar carnea destul de perisabilă, este recomandabil lucrul în mai multe schimburi, atunci când există cantităţi importante de melci vii depozitate, în aşteptarea procesării.

Franţa importă anual peste 20.000 de tone de carne de melc. Faţă de anii ‘80, preţul melcilor s-a dublat în anii ‘90, ajungând la aproximativ 6 euro kilogramul. Preţul mediu al unui kilogram de melci vii importaţi este de 3 euro. Preţul mediu al melcilor conservaţi de import se situează între 3 şi 7 euro. Grecia este principalul furnizor de melci pentru Franţa, livrând aproximativ 50% din valoarea importurilor făcute de această ţară. În privinţa categoriei de mărfuri, melcii din Grecia reprezintă 20% din im-porturile de melci proaspeti sau congelaţi, 85% din importurile de melci preparaţi şi 80% din importurile de melci conservaţi.

Producătorii francezi de melci au avut în ‘94 o producţie de 500 de tone. Helicultorii francezi cresc în special specia Helix Aspersa de doua tipuri, Petit-gris şi Gros-gris, a cărui talie este asemănătoare cu specia de Bourgogne.

Statele Unite, un alt important consumator de melci, importă anual cam 500 de tone de carne de melc conservată, în valoare de 300 de mi1ioane de dolari, ma­joritatea importurilor făcându-se din Europa. Din acest motiv, americanii şi-au dezvoltat pro­pria producţie de melci, în cadrul unor ferme indigene. Cu toate acestea, în nu mai puţin de 12 state americane, creşterea melcilor pentru consum este interzisă, în urma protestelor asociaţiilor pentru protecţia animalelor.

Prelucrarea carnii de melc

Prelucrarea cărnii de melc

Întrucât este vorba despre un aliment de lux, consumat în ţări cu mari pretenţii gastronomice, precum Franţa, Italia, Germania sau Statele Unite, procesul teh­nologic de prelucrare a cărnii de melc trebuie să se facă cu multă atenţie şi să respecte cu stricteţe condiţiile igienice şi sanitare. Toate utilajele cu care se prelucrează carnea de melc trebuie să fie inoxidabile, iar spaţiile de lucru trebuie să aibă pereţi impermeabili, pentru a nu fi afectaţi de aburul care se emană în cantităţi foarte mari în timpul operaţiunilor de prelucrare, în care se foloseşte foarte multă apă. Toate utilajele care se folosesc pentru prelucrarea cărnii de melc se pot obţine, la comandă, la o întreprindere specializată din ţară, sau se pot importa, noi sau la mâna a doua, din străinătate. Este vorba, în principal, de o bandă de sortare, cazane de fierbere şi clătire a cărnii de melc şi selector pentru calibrarea cărnii pe dimensiuni. De asemenea, pentru că este o carne foarte perisabilă, spaţiile de prelucrare nu trebuie să aibă instalaţii de încălzire.

1. Prima operaţiune în prelucrarea melcior constă în depunerea acestora pe mese de inox, unde sunt daţi cu sare, astfel încât melcul să-şi introducă întreg corpul în cochilie, operaţiune care se numeşte încochiliere. Acest procedeu este finalizat în momentul în care talpa melcului este perfect retrasă în cochilie, acoperită de o peliculă albă de spumă. Acest lucru este necesar pentru protejarea cărnii în timpul următoarei operaţiuni, opărirea.

2. După ce s-au sărat şi s-a realizat încochilierea, melcii sunt luaţi de pe mesele de inox şi sunt aşezaţi pe o bandă transportoare, tot din inox, care are o mişcare de dute-vino. Deasupra benzii se află dispozitivul de opărire, un tub prevăzut cu găuri, prin care se eliberează aburul fierbinte sau apa fiartă, care opăreşte melcii. Un melc se opăreşte timp de aproximativ un minut, cât durează trecerea pe sub opăritor.

3. După ce au trecut de opăritor, melcii cad pe banda de selecţie, împărţită în două sectoare, loc în care are loc decochilarea: carnea de melc este scoasă din cochilie, cu ajutorul unei furculiţe speciale. Carnea se aşează în sectorul extern al benzii, iar în următorul sector, spre interior,se af1ă două ieşiri, una pentru carne, iar cealaltă pentru cochilii, care cad în lăzile colectoare, plasate sub gurile de ieşire.

4. Carnea de melc este transportată apoi pe alte mese de prelucrare, se îndepărtează aparatul digestiv şi organele interne ale melcului, cu ajutorul unui foarfece special. In acest moment, putem spune că am obţinut carnea de melc curată, gata pentru a fi pregătită în vederea consumului.

5. Pregătirea cărnii începe cu fierberea ei timp de aproximativ 20-25 de minute, într-un cazan obişnuit, în care se pot pune cantităţi mari de carne de melc: 25, 50 sau chiar 100 de kilograme. După ce a fost fiartă, carnea trece prin două operaţiuni de clătire succesive, în apă rece, operaţiuni care se efectuează într-o maşină de spălat circulară (ea dispune de un tambur care se învârte circular).

6. In acest moment, prelucrarea cărnii a luat sfârşit, ea urmând să fie sortată într-un aparat de calibrare (selector), sub forma unui cilindru, care îndeplineşte în acelaşi timp şi rolul de zvântare şi uscare a cărnii. Cilindrul este dotat în interior cu mai multe spirale care împrăştie carnea uniform pe întreaga sa suprafaţă exterioară, pe care se af1ă orificii rotunde, de diferite dimensiuni, prin care se sortează carnea. Există mai multe calibre standard de sortare, de 3-5 grame, 5-7 grame, 7-9 grame pentru fiecare bucată de carne de melc sau alte dimen­siuni, în funcţie de cerinţele clienţilor. Fiecărei categorii îi corespunde o gură de ieşire, direct în lăzile de colectare.

7. După finalizarea procesării cărnii de melc, aceasta se păstrează, în lăzile speciale, timp de 8 ore, în camera frigorifică, la o temperatură de 1-2 grade Celsius, pentru e1iminarea conţinutului de apă. Ulterior, carnea se pune în saci de plastic a câte cinci kilograme şi se congelează la -30 de grade Celsius, timp de opt ore, sau la -18, -20 de grade Celsius, timp de aproximativ 24 de ore. Congelarea se face într-un timp mai lung sau mai scurt, în funcţie de performanţele tunelu-lui de congelare. După congelare, carnea se pune la păstrat în camera frigorifică la o tempera-tură de -1 8 grade Celsius, până în momentul când se strânge o cantitate de carne suficient de mare pentru un transport. Carnea de melc se ambalează în saci de plastic de câte cinci kilograme, iar apoi în cutii din carton în care încap patru pungi a câte cinci kilograme. Transportul se face cu camioane frigorifice, în care se păstrează o temperatură de -18 grade Celsius, un camion având o capacitate de 18-19 tone de carne. Transportul către beneficiari se plăteşte de către producătorul de carne de melci şi reprezintă un cost de aproximativ 0,16 euro pe kilogramul de melci.

Recolta de melci

Recolta de melci este meteo-dependentă

Recoltarea melcilor se face de-a lungul a doar două luni din an, aprilie şi mai, iar uneori, când condiţiile meteo sunt favorabile, perioada se poate prelungi şi în primele săptămâni ale lui iunie. Melcii se pot recolta, de fapt, de-a lungul întregului an, cu excepţia iernii, însă cantităţi importante se găsesc doar în cele două luni de primăvară, favorabile condiţiilor de dezvoltare a melci-lor. In această perioadă se recoltează peste 90% din cantitatea de melci prelucrată pentru export.

Cantitatea de melci recoltată depinde şi de conditiile meteoro­logice existente în cele două luni favorabile pentru această activi­tate. Melcii ies din cochilii pentru a-şi căuta hrana atunci când afară este cald, afară este cald, când vremea este însorită şi există umiditate (după ploaie şi dimineaţa, pe rouă). Factorii climaterici sunt foarte importanţi pentru identificarea perioadei ideale de colectare. Temperatura optimă când melcii ies la suprafaţă este în jur de 20 de grade, atunci când alternează perioada de ploaie cu căldură. Când e prea frig sau prea cald, melcii stau ascunşi, chiar dacă ne aflăm în plin sezon de recoltare. Perioada zilei în care se recoltează cantităţi mari de melci este dimineaţa şi seara, atunci când soarele nu este puternic, sau în timpul zilei, când cerul este acoperit de nori.

Tot datorită umidităţii din sol, melcii se recoltează cel mai bine între orele 5 şi 8 dimineaţa, adică după ce se luminează de ziuă şi până când apare soarele. Când cele două luni de recoltare sunt secetoase, cantitatea de melci recoltată scade foarte mult, pierderile putând ajunge şi la 50% din cantitatea medie recoltată. Melcii se găsesc în cantităţi mari la liziera pădurilor, în livezile cu pomi fructiferi, în luncile şi în zonele de deal umbrite de copaci sau de alţi arbuşti. Umezeala este indiciul principal pentru prezenţa melcilor, iar locul trebuie să fie luminat şi apărat de razele prea puternice ale soarelui.

Dacă pentru prelucrarea melcilor sunt necesare investiţii destul de mari, care constau în principal în procurarea utilajelor necesare şi a unui spaţiu de lucru şi depozitare destul de mare, o afacere foarte rentabilă, cu investiţie minimă, este colectarea melcilor. O cantitate de 15-20 de kilograme de melci vii se pot culege într-un interval de 2-3 ore, iar pe parcursul unei zile se poate ajunge şi la o cantitate de 50 de kilograme. Preţul unui kilogram de melci vii achiziţionaţi de centrele de recoltare de la culegători variază între 7.000 şi 15.000 de lei, fiind influenţat de cantitatea, calitatea şi specia de melci. Cel mai bine plătiţi sunt melcii recoltaţi în cantităţi mari, de mărime mare, proaspeţi, cu cochilia intactă.

Specia Helix Pomatia (melcul de livadă) se plăteşte cu 20-25% mai mult. Datorită concurenţei tot mai acerbe din ultimul timp între firmele ţare procesează melci, preţul de achiziţie al acestora a sărit de 15.000 de lei kilogramul, putând ajunge chiar şi la 20.000 un kilo-gram, atunci când oferta este cu mult sub nivelul cererii. Câşti-gurile substanţiale care se obţin din recoltarea melcilor au permis în ultimii ani înfiinţarea unor asociaţii familiale care s-au specializat în această activitate.

După investiţiile realizate în ultimii doi-trei ani de două importante firme franceze, concurenţa pe piaţa prelucrării melcilor la noi în ţară s-a intensificat. Întrucât prelucrarea cărnii şi a cochiliei sunt operaţii simple şi uşor de realizat, bătălia se dă pe achiziţionarea de la culegători a unor cantităţi cât mai importante şi de bună calitate. Astfel că, în vecinătatea vechilor centre de recoltare aparţinând cooperaţiei, existente în majoritatea judeţelor ţării, au apărut în ultimii ani centrele de colectare ale companiilor private care au intrat în această afacere. Acestea oferă preţuri mai mari cu câteva mii de lei pentru un kilogram de melci vii, pentru a-i atrage pe culegătorii care furnizau materie primă centrelor de stat.

Pentru că activitatea de colectare a melcilor se desfăşoară doar două-trei luni pe an, aceste centre mai pot desfăşura activităţi adiacente, precum colectarea fructelor de pădure sau a plantelor medicinale.

Recepţia melcilor

Recepţia melcilor se face într-un spaţiu acoperit, igienizat, fără surse de căldură, dotat cu aparatură de cântărire şi măsurare, cu lăzi de depozitare şi de transport. Aceste spaţii se pot amenaja în cadrul unei hale sau a unei curţi pietruite sau betonate. Ele trebuie acoperite şi împrejmuite cu o plasă de sârmă cu ochiuri de dimensiuni mai mici decât cochilia unui melc, pentru asigurarea unei aerisiri perfecte. Întru-cât lăzile cu melci ocupă un spaţiu destul de mare de depo­zitare, spaţiile în care se păstrează acestea trebuie să fie de dimensiuni destul de mari, adică de cel puţin 50 mp.

Melcii trebuie transportaţi în lăzi de plastic, lemn sau metal prevăzute cu spaţii de aerisire, pentru a nu se sufoca, pentru ca aceştia să nu poată ieşi. Melcii sunt aduşi în saci presaţi şi înghesuiţi, astfel că deja mulţi sunt morţi când ajung la centrele de colectare. Selectarea melcilor morţi şi a cochiliilor sparte este un prim criteriu de recepţie a melcilor. Melcii morţi sunt recunoscuţi prin poziţia lor în cochilie. Cei vii sunt apoi cântăriţi şi trecuţi prin sita de selecţie , pentru eliminarea celor care nu corespund dimensiunilor obligatorii. Un melc viu atunci când este transportat şi manipulat, îşi retrage întregul corp în cochilie, putându-se vedea doar talpa acestuia la baza cochiliei, melcii morţi rămân cu corpul în afara cochiliei.

Sortarea melcilor vii

Procesatorii de melci sunt obligaţi să accepte la prelucrare doar melcii care se înscriu între anumite dimensiuni: un melc în cochilie, bun pentru prelucrare, trebuie să aibă un diametru de minimum 28 mm şi maximum 36 mm. Melcii mai mici de 28 mm sunt consideraţi pui şi trebuie protejaţi pentru perpetuarea populaţiei de melci, iar cei cu mărime mai mare de 36 mm sunt consideraţi adulţi şi trebuie păstraţi pentru reproducere. Un melc cu diametrul minim de 28 mm conţine o cantitate de carne de aproxirnativ 2 grame, în timp ce un melc de diametru maxim de 36 mm conţine 9 grame de carne. Dacă există furnizori care aduc la centrele de recoltare melci în afara acestor dimensiuni, aceştia sunt obligaţi să ducă melcii înapoi în biotopul de unde au fost recoltaţi. „Este, intr-adevăr, o mare problemă cu recoltarea melci1or care nu se încadrează în dimensiunile stabilite, pentru că există multe persoane fizice, culegători de melci, care nu cunosc sau nu respectă aceste standarde”, spune Stelian Păduraru, directorul Comprodcoop. Astfel, societatea pe care o conduce este nevoită să refuze 10-12% din cantitatea de melci recepţionată care nu respectă normele de recoltare. Sortarea melcilor care nu corespund dimensiunilor se face cu o sită metalică prevăzută cu găuri la diametrul minim prevăzut, de 28 mm, astfel că melcii care au un diametru mai mic cad de pe sită şi sunt respinşi. Melcii mai mari sunt sortaţi cu ajutorul cântaru-lui, însă melci cu diametrul mai mare decât cel acceptat se găsesc foarte rar la noi în ţară, în jur de 1 % din totalul melcilor recoltaţi. În schimb, există mulţi sub dimensiunea acceptată, acest fapt constituind o reală problemă pentru procesatorii de melci, nu doar pentru că este interzisă recoltarea lor, ci şi pentru condiţiile impuse în ultimii ani de exportatori. Aceştia nu mai acceptă melci de dimensiuni mici, aşa cum se întâmpla până în urmă cu câţiva ani, când cererea era foarte mare. Dimensiunea melcilor este determinată şi de zona în care trăiesc. Astfel, în zonele intracarpatice din centrul şi vestul ţării se găsesc melci de mari dimensiuni, în timp ce în zonele extracarpatice din sud, melcii au dimensiuni mult mai mici. După sortarea pe dimensiuni şi eliminarea exemplarelor moarte, melcii sunt depozitaţi, timp de 3-5 zile, în spatii amenajate, umbrite şi aerisite, pentru ca ei să-şi golească, în acest timp, conţinutul stomacal (gastro-intestinal). Ei sunt păstraţi în lăzi speciale din plastic sau metal, umplute doar in proporţie de 60%, pentru ca melcii să aibă suficient aer.

Densitatea populatiei de melci

Densitatea populatiei poate afecta productia de melci.
Tarcurile trebuie sa adaposteasca 6-8 melci pe 1 m2 sau 4 melci mari la Helix pomatias, sau 1 kg pe 1 m2, care va compensa cu marimea melcului.
Cel mai bun rezultat pentru o crestere buna este de 8 melci pe 1 m2.
Pentru Helix pomatia, pentru o crestere buna se recomanda 2-4 melci pe m2. Melcii isi opresc procesul de crestere cand sunt prea ingramaditi sau cand grasimea este intr-o cantitate ridicata.
Aceasta grasime poate de asemenea opri si reproducerea. Pe de alta parte, melcii in grupuri de cate 100 se pare ca au o crestere mai rapida fata de un grup mic. Probabil ca isi gasesc mai repede perechea. Melcii intr-o aglomerare cresc mai incet chiar daca mancarea este abundenta, avand si un nivel ridicat de mortalitate.
Melcii care ajung la maturitate sunt inca mici, depun putine oua, iar rata de clocire este mica. Acesti adulti slab dezvoltati se vand mai ieftin.
Aceasta slaba dezvoltare a melcilor este un factor comun in ferme.
Pentru Helix aspersa se recomanda o treime pe 1m2 de sol de melci ce cantaresc 1g.

Boli si daunatori

Igiena poate preveni imbolnavirea melcilor, dar ajuta si la buna lor crestere.
De exemplu mancarea trebuie inlocuita zilnic pentru a impiedica alterarea.
Ramele ajuta la pastrarea curateniei solului.
Parazitii, ciupercile si artropodele pot ataca melcii.

Bacteria Pseudomonas aeruginosa cauzeaza infectii intestinale.
Aveti grija la pradatori cum ar fi:

• sobolani,
  
• soareci,
  
• cartite,
  
• sconcsi,
  
• pasari,
  
• nevastuici,
  
• broaste,
  
• soparle,
  
• unele specii de flururi,
  
• gandaci
  
• greieri,
  
• miriapode,
  
• unele specii de melci carnivori (Strangesta capillacea).

Canibalism

Primul melc care cloceste isi mananca coaja propriilor oua, acestea dandu-i calciu.
Apoi poate incepe sa manance oua inca neclocite. Daca ouale de melc sunt pastrate la temperatura optima de 20 °C (pentru unele specii) si daca unul din oua nu are suficienta umezeala multe dintre ele vor cloci la o diferenta de o zi sau trei. Canibalismul atunci poate scadea, insa daca timpul clocirii se va mari si canibalismul va creste. Unele dintre oua sunt oua nefertile sau care nu s-au dezvoltat normal, dar uneori chiar si embrioni dezvoltati sunt mancati.
Melcii tind sa-si manance ouale din propriile specii.

Hranirea melcilor

 

Perioada de hranire este din aprilie pana in octombrie sau poate varia in functie de climat.
Nu puneti mancarea in palcuri mici pentru a nu risca insuficienta spatiului de hranire.
Melcii mananca si mancare solida prin razuirea cu limba. Hranirea depinde de vreme, insa melcii nu simt nevoia de a se hrani in fiecare zi. Irigarea in timpul noptii poate stimula melcii sa manance avand in vedere ca umezeala ii ajuta sa se miste mai bine. Puneti melcii crescatori in tarcurile pentru crestere din luna aprilie pana la inceputul lui mai. Hraniti-i pana la jumatatea lui iunie cand incepe imperecherea si melcii nu mai mananca. Melcii vor incepe sa manance imediat dupa ce au depus ouale.
Dupa ce au depus ouale puteti muta melcii adulti, lasand mai mult spatiu pentru miscare si pentru clocire. Melcii, desi din aceeasi specie dar din regim diferit pot avea preferinta la felul de mancare. Cateva feluri de mancare ce prefera melcii: fructe si frunze de mar, caise, anghinare (un fel favorit), orz, fasole, orice varietate de varza, musetel, garoafe, morcov, conopida, radacina de telina, cirese coapte, arpagic, citrice, trifoi, castravete, papadie, maselarita, salba de gradina, praz, salata verde, crin, magnolie, dude, caltunas, urzici, mure, ovaz, ceapa verde, panseluta, patrunjel, piersici, pere coapte, petunii, prune, cartofi, dovleac, ridichi, trandafirasi, spanac, ciulini, rosii, napi, grau, coada soricelului, carciumarease, etc.. Vor respinge plante ce contin alcaloizi si care contin chimicale defensive. Ei prefera frunzele suculente in locul celor seci. Daca-i hraniti cu fructe stricate, cartofi copti, imediat trebuie luate resturile. Puteti arunca niste tarate ude peste frunze. Dieta trebuie sa contina 20 % tarate de grau si 80 % fructe sau vegetale. Unii crescatori folosesc ovaz, faina de porumb, faina de soia sau gainatul de pui, de unde ei isi iau calciul. Ei pot manca la fel de bine si carton, dar nu pentru a se hrani ci pentru a-si face gauri pe unde pot iesi. Uneori melcii pot manca intr-o perioada de 24 ore echivalentul a 10-20 % din greutatea lor. Melcii activi lipsiti de mancare pierd o treime din greutatea lor inainte de a muri, un proces care tine de la 8 la 12 saptamani.
Furnizati-le calciu cel putin o data pe saptamana daca nu e regasit in sol. Nu trebuie sa contina saruri daunatoare. Amestecati calciul si tarata de grau, cartofi pisati si serviti-i pe o tigaie, aceasta impiedicand rostogolirea resturilor pe pamant. Unii cercetatori folosesc gainatul de pui. Poti sa tai o tava din plastic pe lungimea lor, creand doua jgheburi. Gainatul contine 16-17 % proteine luate din hrana animala fiind bune pentru crestera melcilor.
Suplimentarea hranei cu gainat poate duce la scaderea mancarii propriilor oua. Doua feluri de mancare ce ajuta la cresterea melcilor sunt: A - 58 % porumb, 16 % soia, 18 % sorg, 7 % piatra de var pisata (40 % Ca) B - pilule cu concentratia 10% porumb, 15 % soia, 20 % sorg, 44 % orz si 6 % piatra de var pisata (40 % Calciu) Pilulele sunt bune pentru melcii mari dar la melcii tineri trebuie pisate. Ei arata o preferinte pentru mancarea umeda, de aceea trebuie lasat liber accesul catre zona unde este apa.
Trebuie curatate tot timpul recipientele de mancare si apa. Cantitatea de mancare depinde foarte de mult de umiditatea aerului si de accesul catre zona de apa.
Pentru a evita inecarea melcilor poti servi apa in recipiente adancite.Alti factori care pot influenta hranirea sunt temperatura, lumina, densitatea. O alternativa pana veti gasi hrana cea mai buna este sa-i hraniti cu hrana compusa jumatate din vegetale si jumatate din graunte sau gainat. Melcii tineri Helix aspersa mananca si lapte praf. Rapiditatea cu care asimileaza ridica rata cresterii.

Cresterea melcilor in tarcuri

Imprejmuirile pentru melci se prefera a fi lungi, spatioase, in loc sa fie patrate.
Acest lucru iti permite sa te plimbi (fara a face rau melcilor) printre melci si sa ajungi in mijlocul tarcului.
Tarcul poate fi un jgheab cu parti din lemn, din ciment sau fibra, sau din tabla subtire de otel.
Trebuie acoperit cu o un paravan sau cu plasa. Acoperirea va tine melcii departe de pasari sau alti pradatori.
Gardurile sunt de obicei inalte de 2 m plus 5 cm in pamant.
Ingradirea cu tabla galvanizata sau plastic dur ajuta la fel la mentinerea afara a altor pradatori.
Acoperirea ii va proteja impotriva ploilor torentiale. De asemenea, in timpul iernii ajuta la hibernarea melcilor. Folositi plasa cu ochiuri de 5 mm pentru garduri. Tarcurile ce contin melci tineri (nou-nascuti) au nevoie de ochiuri fine de plasa. Melcilor le place sa se ascunda in special in timpul vremii calde. De exemplu, faceti rost de un drenaj plastic pentru argila, taiati-le in doua parti pe lungime, pozitionati unul intr-o pozitie iar pe celalalt la un unghi drept.
Acest lucru va furniza adapost si va creste cu pana la 50% numarul de melci pe care puteti sa-i puneti in tarc. Un sistem de stropitori va asigura umezeala atunci cand e nevoie. Opriti sistemul la apusul soarelui.
Daca este pornit inca din zori, umezeala poate duce melcii in soare. Monitorizati temperatura si umiditatea folosind un termometru si un higrometru.
Desi puteti ingradi partile tarcului, interiorul trebuie sa fie o suprafata mult mai solida.


Prevenirea iesirii melcilor din tarc

Intr-un tarc neacoperit indoiti capetele gardului inauntru sub forma de semicerc pentru a margini spatiul melcilor.
Helix aspersa va iesi din acest tarc deschis asa ca puteti folosi un gard electric.

Gardul electric are la capete cate 2-4 fire despartite intre ele. Fiecare fir are sarcina opusa firului urmator. Folositi o baterie sau un transformator pentru a furniza firelor cate 4-12 V. Un melc va avea parte de un soc bland si se va retrage cand se taraste pe un fir si il va atinge si pe al doi-lea.

O alta tehnica pentru a proteja melcii este sa indoiti gardul spre inauntru intr-un V ascutit cu un unghi de 20 grade. Cochilia melcilor va atinge cu spatele paravanul inainte de a ajunge si a incepe sa se tarasca, aceasta blocand-ul. O alta alternativa la indemana imprejmuirilor din pereti solizi este atasarea langa perete a unui paravan in pozitie orizontala care va inainta cu cativa cm in interiorul tarcului. Paravanul trebuie sa fie din material precum nailonul care este elastic si modelat cu usurinta. In partea din interior, pe marginea paravanului, montati nailonul in cruce pana ati creat o margine mai larga cu cativa centimetri. Cum melcul va incerca sa scape se va tari sub paravan si se va baga sub marginea paravanului, greutatea sa aruncand-ul in spate. Eventual melcul va atarna putin, apoi va cadea. Avand in vedere ca melcii nu vor traversa o legatura de cupru, o alta solutie ar fi sa imprejmuiti partea de sus a gardului cu o banda de cupru de 7-8 cm latime. Ati putea monta banda astfel incat o parte din ea sa fie inauntru, fiind paralela cu podeaua. Daca banda e prea aproape de pamant, ploaia poate uda banda de cupru si va lasa anumite substante peste care melcii nu pot trece. De asemenea fiti atent sa ingropati adanc capatul gardului pentru ca melcii sa nu sape sub el.

Tarcuri cu gradini

O metoda alternativa este sa construiti un tarc cu o suprafata de 10 m2 in mijlocul tarcului. Plantati urzici si anghinare in mijlocul tarcului. Melcii vor alege ce sa manance. Daca nu a plouat, dati drumul la stropitori timp de 15 minute la lasarea serii inainte ca melcii sa adoarma. Dezavantajul acestei metode este ca daca melcii nu sunt maturi pana la sfarsitul anului este dificil sa obtineti o noua recolta.

Tuneluri din plastic


Sunt ieftine si sunt imprejmuiri foarte usor de construit, insa e dificil sa reglati caldura si umiditatea. In tunelu va fi cu 10-20 °C mai cald fata de afara si melcii vor hiberna de indata ce temperatura se va ridica la 27 °C.

Tarcuri imprejmuite (inchise)

Cu melci crescuti in tarcuri inchise, in conditii supravegheate, reproducerea variaza in functie de specia crescuta.
De exemplu, un crescator a descoperit ca melcul Helix aspersa din Marea Britanie se descurca mai bine inauntru decat melcii din alte regiuni.
Pentru cresterea melcilor inauntru trebuie pastrata o temperatura de 21 °C si o umiditate relativa de 80 % - 90 %, dupa unele surse chiar 95 %, altele recomanda 75 % umiditate pe timpul zilei si 95 % in timpul noptii. Centrul de helicicultura a recomandat 65 % - 75 % umiditate ziua si 85 % - 95 % umiditate noaptea la 20 °C. In orice caz evitati umiditatea mai mare de 95 % (chiar 90 %) pe o perioada mai lunga de timp. Umiditatea in exces poate ucide melcii. Temperatura optima si temperatura relativa depind de mai multe lucruri, incluzand varietatea melcilor, chiar daca cresterea se face impreuna. Pentru Helix aspersa, temperatura optima pentru clocirea oualor se pare ca este de 20 °C, cu o umiditate relativa de 100 %. A nu se tine solul prea umed atunci cand umiditatea ajunge la 100 % pentru ca ouale vor absorbi apa, ducand la craparea lor. Trebuie folosita o lumina fosforescenta pentru a da o lumina artificiala.
Melcii raspund in mod diferit la durata orelor de lumina. Raportul lumina-intuneric influenteaza activitatea, hranirea, imperecherea si depunerea oualor. 18 sau chiar mai multe ore de lumina stimuleaza activitatea de crestere a Helix aspersa. Unele specii de melci asociaza numarul mare al orelor de lumina cu inceputul verii cand se atinge maximul procesului de crestere. 18 ore de lumina ar trebui sa fie optime pentru inmultirea lor (imperecherea si depunerea oualor) insa melcii tot in intuneric se vor inmulti mai bine.

Crestera melcilor in cutii

Melcii pot fi crescuti si in cutii si custi dar ingramaditi. Trebuie folosit un sistem de stropitori pentru a pastra umiditatea.
Custile ar trebui sa aiba un jgheab pentru mancare si unul pentru apa. Custile ar trebui sa fie din plastic, fiind cele mai adecvate.
Jgheaburile pentru apa prea adanci ar putea creste posibilitatea de inecare a melcilor. Aceste casete ar putea fi ingropate in pietris.
Trebuie umplute cateva ghivece de flori din plastic, ingropate 7-8 cm, cu noroi sterilizat sau cu pH neutru si fixati-le in pietris pentru ca melcii sa aiba unde sa-si depuna ouale.
Aceste ghivece trebuie luate si schimbate dupa fiecare depunere de oua. Puneti un ghiveci in interiorul celuilalt pentru a putea fi luat mai usor fara sa se modifice aranjamentul pietrisului.


Prezentarea de crestere a Helix pomatia in cutii

Construiti cutii din lemn cu marimea de 25/35 cm si cu o inaltime de 25 cm. Taiati o gaura cu diametrul de 6 mm (pentru a drena cantitatea in plus de apa) in mijloc si acoperiti-o cu un paravan plastifiat, foarte bine securizat. Acoperiti marginea cu acelasi paravan astfel incat sa formeze capacul cutiei. Capacul trebuie sa se deschida sau sa poata fi mutat. Tineti cutiile pe rafturi pentru a putea fi usor de ajuns la ele. Cutiile trebuie umplute cu sol de gradina, sol sterilizat care nu contine insecte, bacterii (folositi sol fertil si netratat chimic). Partial acoperiti solul cu muschi de padure dar lasati spatiu suficient pentru melci pentru a se putea tari pe noroi. Muschiul de padure trebuie si el umezit. Mutati in cutii (3 melci la o cutie) din tarcurile neacoperite acei melci care au inceput sa faca gauri pentru a-si depune ouale. Dupa ce au depus oua, duceti-i inapoi in tarcuri. Solul din cutii nu trebuie sa fie uscat, trebuie intotdeauna tinut usor umed. Prea multa umezeala e periculoasa pentru melci avand in vedere ca o pot absorbi si pot crapa. Ouale clocesc in 25 zile dar melcii tineri vor ramane in coaja oualor. Vor iesi dupa 10 zile din cuib ivindu-se pe muschiul de pamant sau pe peretii cutiei. Melcii care stau pe peretii de lemn sunt in pericol de uscare si trebuie mutati cu grija si pusi pe muschiul de pamant. Cochiliile sunt foarte fragile in acest timp. Melcii tineri trebuie luati cu frunze de salata verde. Aceasta prezentare de crestere in cutii nu include si un jgheab de apa, dar melcii trebuie sa aiba acces la apa. La 3 saptamani dupa ce au iesit pe muschi, melcii tineri trebuie pusi impreuna intr-un container. Trebuie luat muschiul si noroiul cu grija pentru a nu fi omorati melcii. Solul trebuie schimbat cu muschi si noroi proaspat. Numarati melcii dupa care puneti-i inapoi in cutie. Melcii pot fi tinuti si iarna in aceste cutii dar acestea trebuie tinute intr-o camera rece protejata de inghet. Camera nu trebuie sa fie mai rece de 0 °C sau mai calda de 3 °C. Melcii vor deveni actvi din nou in primavara. Cand temperatura va ajunge la 5 °C. Hraniti-i 4 saptamani. Acum ar trebui sa aiba 8 mm. Mutati-i in tarc sau in cutii curate si pregatiti cutiile pentru un nou sezon. Helix pomatia se maturizeaza intre 18 luni si 4 ani. Sisteme mixte O varianta a modului prezentat mai sus (cresterea in cutii) ar fi sa lasati melcii sa-si depuna ouale in tarcuri neacoperite, apoi transportati cu grija ouale in cutii. In tarc trebuie cautati melcii care au sapat gropi si care au inceput sa-si depuna ouale. Puneti un semn chiar langa gaura. Cand melcul a terminat de depus oua si pleaca folositi o mistrie, sapati dupa oua si mutati-le, insa cu grija pentru ca pot fi lovite sau acoperite cu noroi.

Cresterea in ferme

O crestere productiva de melci necesita un echipament adecvat cum ar fi: spatii imprejmuite, aparate pentru masurarea umiditatii, temperaturii, luminii, umiditatii solului, cantar si dispozitiv pentru masurarea melcilor, lupa pentru a vedea ouale. De asemenea este nevoie de echipament pentru asigurarea si controlul climatului (temperatura si umiditate), pentru a asigura apa (un sistem de stropitori care sa mentina melcii umezi si un sistem de drenaj), un sistem de iluminare care sa asigure lumina si umbra si sa nu permita daunatorilor si pradatorilor sa patrunda inauntru. De exemplu serele horticole pot fi adaptate special. Rezultatele vor fi mult mai bune daca se folosesc melci de acelasi fel si din aceeasi generatie.
Unii crescatori recomanda ca clocirea sa se faca in alt tarc.

Sisteme:
Fermele de melci pot fi in aer liber afara, in cladiri cu climat supravegheat, sau in tuneluri de plastic sau sere.
In plus melcii pot creste si se pot dezvolta intr-un mediu controlat si dupa 6-8 saptamani pot fi pusi in tarcuri afara pentru a se maturiza.

Climatul:
Un climat bland (15-23 °C) cu umiditate ridicata (75-95 %) este potrivit pentru cresterea melcilor, desi majoritatea suporta variatii
de temperatura. Temperatura optima este de 21 °C pentru mai multe specii. Cand temperatura scade sub 7 °C melcii hiberneaza.
Sub 12 °C melcii sunt inactivi si sub 10 °C cresterea inceteaza. Cand temperatura creste mult peste 27 °C
sau conditiile devin prea uscate, de asemenea melcii hiberneaza. Vantul este foarte daunator pentru melci deoarece viteza sa duce la scaderea umiditatii, iar melcii au nevoie de umezeala.

Umezeala:
Melcii au nevoie de umezeala multa dar nu de locuri ude. Solul pe care traiesc trebuie sa fie pravazut cu un drenaj corespunzator si cu canale de scurgere pentru a nu permite apei de ploaie sa formeze balti, existand pericolul ca melcii sa se innece in ele. Un sol favorabil trebuie sa aiba 80 % umiditate. Noaptea, umiditatea aerului de 80 % va duce la o crestere rapida a melcilor. 99 % din activitatea melcilor, inclusiv hranirea, are loc in timpul noptii, maximul activitatii fiind atins la 2-3 ore de la lasarea intunericului. Temperaturile mai scazute stimuleaza activitatea, si roua cazuta in timpul noptii ii ajuta sa se miste mai usor. Melcii se ascund in locuri adapostite in timpul zilei. La nevoie, pentru a mentine umiditatea adecvata se folosesc pulverizatoare.

Solul:
Se foloseste un sol de o calitate medie care sa nu fie nici prea nisipos dar nici sa aiba un continut ridicat de argila.
Melcii nu pot sa sape daca solul este prea tare. Solul cu mult nisip nu contine suficienta apa. Un sol bun este cel care contine 20-40 %
materie organica. Solul trebuie sa fie asemanator cu cel dintr-o gradina unde frunzele si vegetatia sunt abundente.
Daca in ferma ta de melci cresc plante ai mare grija de ele si mentine-le umede. Pliveste-le regulat.
Daca solul e prea acid neutralizeaza-l cu calciu si adu-l la o valoare apropiata de pH 7.
Pe langa valoarea pH-ului solului, calciul trebuie sa fie disponibil, atat in sol cat si in alte surse, pentru a fi luat de melc,
avand in vedere ca cochilia unui melc contine 97-98 % carbonat de calciu. Daca nu exista alta sursa poti folosi piatra de var.
Tratarea solului se poate face cu poliacrilamide cu o compozitie de 12,5 ml la 160g M.A. pentru o singura preparare in 250 ml apa/kg de sol uscat. Acest tratament de stabilizare confera solului o rezistenta la spalare.
Aceasta tratare permite curatirea regulata fara a distruge structura faramitata a solului care ajuta la depunerea oualelor. Melcii sapa in sol si ingereaza pamantul. Solurile bune favorizeaza cresterea furnizand unele substante nutritive. Lipsa unui sol bun duce la dezvoltarea unor cochilii subtiri si fragile, si chiar daca au o hranire regulata cresterea poate ramane in urma. Melcii mananca mai des mancare decat noroi. Uneori mananca doar una dintre ele.
Acesta este unul din motivele pentru care melcii nu pot fi ingramaditi intr-un tarc stramt.
Solul, cu exceptia cand este schimbat des, se va umple de mucozitati si grasime. Schimbari chimice pot aparea chiar si in structura sa.
O amestecatura de turba, argila, balegar, CaCO3 cu pH 7, face solul foarte bun. Frunzele mucegaite sunt de asemenea foarte bune.
Materia organica din sol este la fel de buna ca si bicarbonatii. Solurile bogate in calciu si magneziu stimuleaza cresterea.
Calciul poate fi adaugat in sol intr-o proportie de 4,5 kg/100 m2. De asemenea calciul poate fi pus in vase sau imprastiat pe jos pentru a fi luat de melci cand au nevoie.

Cresterea melcilor

Pe langa cresterea melcilor, ei pot fi luati din liziere de padure, din livezi, de pe pasuni. Ingrijitorii ii pot culege in schimbul unei anumite taxe. In livezi se pun benzi de cupru in jurul trunchiului, pentru ca atunci cand melcul se va tari pe el in cautarea hranei se impiedica de aceasta banda unde vor ramane cateva zile in copac, fiind foarte usor de cules.
Melcii luati dintr-un mediu salbatic pentru a forma o ferma au o rata de mortalitate mare avand in vedere ca trebuie sa se acomodeze cu conditiile. Acestia pot sa fi consumat substante otravitoare, chimicale sau plante otravitoare de aceea nu trebuie imediat folositi.
Puneti-i intr-un tarc si hraniti-i cel putin 3 zile pentru ca ei sa fie purificati de orice toxina. Daca sunt bine dupa 3-4 zile ar trebui sa fie niste melci sanatosi.
Luati-le mancarea pentru cel putin 1-2 zile. Lasa-le doar apa.
In aceeasi colonie de melci si in aceleasi conditii, unii melci vor creste mai repede decat ceilalti, iar altora le va trebui de 2 ori timpul pana sa ajunga la maturitate. Acest fapt ajuta speciile sa supravietuiasca conditiilor vitrege din salbaticie.
Un fermier va trebui sa selecteze si sa opreasca doar melcii mari si cu o crestere rapida.
Melcii mici vor trebui vanduti. Selectand doar melcii mari, marimea melcilor din colonia sa va creste semnificativ in cateva generatii.
Majoritatea diferentelor de crestere se datoreaza factorilor de mediu, inclusiv densitatea lor. Oricum, chiar daca aceste diferente pot fi genetice poti creste la fel de bine melci mari si cu o crestere rapida decat unii mici.
Mai multi factori pot influenta cresterea melcilor si anume: densitatea populatiei de melci, stresul (melcii sunt foarte sensibili la zgomot, lumina, vibratii, conditii mizere, hranire neregulata, atingerea lor), mancare, temperatura si umezeala precum si tehnologia de crestere.
Helix aspersa are nevoie de cel putin 3-4 % calciu in sol sau alte surse de calciu pentru o crestere buna, insa majoritatea melcilor au nevoie de mai mult calciu decat Helix aspersa. Scaderea de calciu va micsora rata cresterii si va cauza subtierea cochiliei. Calciul poate fi pus intr-un vas pentru mancare sau poate fi imprastiat pe jos astfel incat melcii sa poata manca cand vor. Hrana este singura lor sursa de calciu.

In lipsa ei melcii pot ataca zidurile, pot manca zugraveala sau noroi in cautarea calciului.

La melcii tineri marimea cochiliei nou formata depinde de marimea oului avand in vedere ca ea se dezvolta din membrana de la suprafata. Odata cu cresterea melcului se dezvolta si cochilia. Cochilia va dezvolta o buza de intarire la deschiderea ei, aparitia acesteia aratand ca melcul este matur, iar cochilia nu va mai creste. Cresterea este limitata de marimea cochiliei, atata timp cat greutatea corpului unui melc variaza chiar si in conditii de umiditate 100%. Rata cresterii variaza considerabil la fiecare populatie in parte.
Marimea adultului care e legata de rata cresterii, de asemenea variaza si ea, desi cei care cresc repede sunt si cei mai mari. Ouale de la melcii mari sunt mai sanatoase si tind sa creasca mai mult.
Mediul uscat duce la inhibarea sau chiar la oprirea cresterii.
Cand atmosfera devine prea calda si uscata melcii devin inactivi, se inchid in cochilii si dormiteaza pana cand vremea devine din nou umeda si mai racoroasa.
Unii melci dormiteaza in grup in copaci, pe pereti etc., se "sigileaza" la suprafata inchizandu-si si deschizatura.

Reproducerea

    Imperecherea si depunerea de oua

    Desi au atat organe de reproducere masculine cat si feminine, trebuie sa se imperecheze cu melci din aceeasi specie inainte de depunerea oualelor.
    Unii melci se pot comporta deopotriva ca masculi intr-un sezon si ca femele in altul. Altii joaca rolul deopotriva fiind fertili in mod simultan.
    Cand melcul este dezvoltat destul, ceea ce poate dura ani de zile, imperecherea are loc primavara tarziu sau la inceputul verii.

    Uneori are loc si o a doua imperechere. In climatul tropical imperecherea poate avea loc de mai multe ori pe an. In alte climate melcii se pot imperechea in jurul lunii Octombrie si a doua oara la diferenta de 2 saptamani. Dupa imperechere melcii pot retine sperma pentru o perioada de pana la 1 an, dar in mod normal depun oua in cateva saptamani. Unii melci nu sunt interesati in imperecherea cu aceeasi specie chiar daca sunt din zone diferite. De exemplu, Helix aspersa din Sudul Frantei poate respinge un melc tot Helix aspersa dar din Nordul Frantei.
    Melcii au nevoie de cel putin 5 cm adancime pentru a-si depune ouale.
    Pentru Helix pomatia solul ar trebui sa fie cel putin 7,5 cm adancime, tinand daunatorii precum furnicile si urechelnitele la distanta. Solul uscat nu este bun pentru a-si crea un cuib la fel cum nu este bun nici solul prea greu.

    In solul de lut, care va deveni greu cu timpul, rata reproducerii poate scadea datorita faptului ca melcii nu au posibilitatea de a-si ingropa ouale, clocirea lor fiind aproape imposibila.
    Clocirea oualor depinde de temperatura solului, de umiditatea si compozitia lui, un sol bun fiind acela care contine 20-40 % materie organica.
    Temperatura trebuie mentinuta la 18-26 °C, cea mai potrivita fiind la 21 oC.

    Umiditatea solului trebuie sa fie de 80 %. Cercetatorul muta ouale imediat dupa ce au fost depuse, le numara, apoi le pune intr-o tesatura din bumbac umed pana cand acestea se crapa si ies puii. Melcii pierd in greutate substantial dupa depunerea oualor, unii dintre ei nemairevenindu-si.
    Aproape o treime din melci mor dupa sezonul de imperechere. Ouale melcului Helix pomatia masoara 3 mm in diametru si au o cochilie calcaroasa si un continut bogat de galbenus.
    Helix pomatia depune ouale in iulie sau august la 2-8 saptamani de la imperechere, in orificii facute in pamant.

    Melcul isi baga capul in gaura sau se poate tari in ea ramanand afara doar cochilia, apoi prin orificiul genital din partea posterioara a capului depune ouale. Are nevoie de 1-2 zile pentru a depune 30-50 de oua. Ocazional melcul poate depune inca o serie de oua la cateva saptamani diferenta. Dupa depunerea oualor, melcul va acoperi gaura cu un amestec de secretie si noroi. Puii vor aparea la 3-4 saptamani dupa depunerea oualor.

    Acest interval difera in functie de temperatura si umiditate. Pasarile, insectele, soarecii, broastele si alti pradatori reprezinta un pericol pentru melcii tineri. Puii mananca si cresc pana la racirea vremii. Apoi sapa o gaura adanca, se baga in ea si se inchid in cochilii, hibernand pe timpul iernii. Primavara cand pamantul se incalzeste, apar si melcii dornici sa manance hrana proaspata. Helix Aspersa are ouale albe, sferice si cu un diametru de 3mm.
    

Acest melc isi depune ouale la un interval de la 5 zile la 3 saptamani de la imperechere, acest interval variaza in functie de diferentele climaterice si de habitat. Helix aspersa depune in medie 85 de oua in cuibul adanc de 1-1,5 inch.
    Numarul oualor variaza de la 30 la 120 fiind influentat de faptul ca mai multi melci isi pot depune ouale in acelasi cuib. In zonele cu o clima calda si umeda Helix aspersa poate depune oua incepand din februarie si pana in octombrie, o data pe luna, in functie de vreme si regiune. Imperecherea si depunerea oualor incepe din momentul in care ziua are cel putin 8 ore de lumina. Daca este caldura suficienta, ouale pot cloci in 2 saptamani, iar daca este inca frig in 4.

    Puiului ii va lua cateva zile ca sa paraseasca cuibul si sa ajunga la suprafata.
    In Europa, Helix aspersa cloceste si iese la suprafata de regula toamna. Daca sunt bine hraniti si nu sunt ingramaditi acesti melci care au iesit la inceputul sezonului vor ajunge la maturitate si vor forma buza de la marginea cochiliei pana in luna iunie.
    Daca poti manipula mediul de clocire mai devreme, marimea si numarul melcilor care se vor maturiza anul viitor va creste.
 

Activitatea de reproducere a melcilor Helix aspersa incepe in al doilea an de viata.
    In comparatie, un melc gigant african, depune intre 100 si 400 de oua care masoara fiecare 5mm lungime. Fiecare melc poate depune cateva serii de oua in fiecare an, in special in sezonul umed.
    Acestia pot depune ouale la fel ca Helix pomatia in cuiburi, sau la suprafata pe un sol stancos, intr-o materie organica, ori la radacina plantelor. In 10-30 de zile ouale clocesc dand nastere unor melci de 4 mm lungime. Acestia pot creste pana la 10 mm pe luna, dupa 6 luni avand aproximativ 35 mm, fiind maturi din punct de vedere sexual. Maturitatea sexuala poate dura intre 6 si 16 luni in functie de vreme si de cantitatea de calciu asimilata. Acesti melci traiesc 5-6 ani, unii putand ajunge chiar la 9 ani.