Recolta de melci

Recolta de melci este meteo-dependentă

Recoltarea melcilor se face de-a lungul a doar două luni din an, aprilie şi mai, iar uneori, când condiţiile meteo sunt favorabile, perioada se poate prelungi şi în primele săptămâni ale lui iunie. Melcii se pot recolta, de fapt, de-a lungul întregului an, cu excepţia iernii, însă cantităţi importante se găsesc doar în cele două luni de primăvară, favorabile condiţiilor de dezvoltare a melci-lor. In această perioadă se recoltează peste 90% din cantitatea de melci prelucrată pentru export.

Cantitatea de melci recoltată depinde şi de conditiile meteoro­logice existente în cele două luni favorabile pentru această activi­tate. Melcii ies din cochilii pentru a-şi căuta hrana atunci când afară este cald, afară este cald, când vremea este însorită şi există umiditate (după ploaie şi dimineaţa, pe rouă). Factorii climaterici sunt foarte importanţi pentru identificarea perioadei ideale de colectare. Temperatura optimă când melcii ies la suprafaţă este în jur de 20 de grade, atunci când alternează perioada de ploaie cu căldură. Când e prea frig sau prea cald, melcii stau ascunşi, chiar dacă ne aflăm în plin sezon de recoltare. Perioada zilei în care se recoltează cantităţi mari de melci este dimineaţa şi seara, atunci când soarele nu este puternic, sau în timpul zilei, când cerul este acoperit de nori.

Tot datorită umidităţii din sol, melcii se recoltează cel mai bine între orele 5 şi 8 dimineaţa, adică după ce se luminează de ziuă şi până când apare soarele. Când cele două luni de recoltare sunt secetoase, cantitatea de melci recoltată scade foarte mult, pierderile putând ajunge şi la 50% din cantitatea medie recoltată. Melcii se găsesc în cantităţi mari la liziera pădurilor, în livezile cu pomi fructiferi, în luncile şi în zonele de deal umbrite de copaci sau de alţi arbuşti. Umezeala este indiciul principal pentru prezenţa melcilor, iar locul trebuie să fie luminat şi apărat de razele prea puternice ale soarelui.

Dacă pentru prelucrarea melcilor sunt necesare investiţii destul de mari, care constau în principal în procurarea utilajelor necesare şi a unui spaţiu de lucru şi depozitare destul de mare, o afacere foarte rentabilă, cu investiţie minimă, este colectarea melcilor. O cantitate de 15-20 de kilograme de melci vii se pot culege într-un interval de 2-3 ore, iar pe parcursul unei zile se poate ajunge şi la o cantitate de 50 de kilograme. Preţul unui kilogram de melci vii achiziţionaţi de centrele de recoltare de la culegători variază între 7.000 şi 15.000 de lei, fiind influenţat de cantitatea, calitatea şi specia de melci. Cel mai bine plătiţi sunt melcii recoltaţi în cantităţi mari, de mărime mare, proaspeţi, cu cochilia intactă.

Specia Helix Pomatia (melcul de livadă) se plăteşte cu 20-25% mai mult. Datorită concurenţei tot mai acerbe din ultimul timp între firmele ţare procesează melci, preţul de achiziţie al acestora a sărit de 15.000 de lei kilogramul, putând ajunge chiar şi la 20.000 un kilo-gram, atunci când oferta este cu mult sub nivelul cererii. Câşti-gurile substanţiale care se obţin din recoltarea melcilor au permis în ultimii ani înfiinţarea unor asociaţii familiale care s-au specializat în această activitate.

După investiţiile realizate în ultimii doi-trei ani de două importante firme franceze, concurenţa pe piaţa prelucrării melcilor la noi în ţară s-a intensificat. Întrucât prelucrarea cărnii şi a cochiliei sunt operaţii simple şi uşor de realizat, bătălia se dă pe achiziţionarea de la culegători a unor cantităţi cât mai importante şi de bună calitate. Astfel că, în vecinătatea vechilor centre de recoltare aparţinând cooperaţiei, existente în majoritatea judeţelor ţării, au apărut în ultimii ani centrele de colectare ale companiilor private care au intrat în această afacere. Acestea oferă preţuri mai mari cu câteva mii de lei pentru un kilogram de melci vii, pentru a-i atrage pe culegătorii care furnizau materie primă centrelor de stat.

Pentru că activitatea de colectare a melcilor se desfăşoară doar două-trei luni pe an, aceste centre mai pot desfăşura activităţi adiacente, precum colectarea fructelor de pădure sau a plantelor medicinale.

Recepţia melcilor

Recepţia melcilor se face într-un spaţiu acoperit, igienizat, fără surse de căldură, dotat cu aparatură de cântărire şi măsurare, cu lăzi de depozitare şi de transport. Aceste spaţii se pot amenaja în cadrul unei hale sau a unei curţi pietruite sau betonate. Ele trebuie acoperite şi împrejmuite cu o plasă de sârmă cu ochiuri de dimensiuni mai mici decât cochilia unui melc, pentru asigurarea unei aerisiri perfecte. Întru-cât lăzile cu melci ocupă un spaţiu destul de mare de depo­zitare, spaţiile în care se păstrează acestea trebuie să fie de dimensiuni destul de mari, adică de cel puţin 50 mp.

Melcii trebuie transportaţi în lăzi de plastic, lemn sau metal prevăzute cu spaţii de aerisire, pentru a nu se sufoca, pentru ca aceştia să nu poată ieşi. Melcii sunt aduşi în saci presaţi şi înghesuiţi, astfel că deja mulţi sunt morţi când ajung la centrele de colectare. Selectarea melcilor morţi şi a cochiliilor sparte este un prim criteriu de recepţie a melcilor. Melcii morţi sunt recunoscuţi prin poziţia lor în cochilie. Cei vii sunt apoi cântăriţi şi trecuţi prin sita de selecţie , pentru eliminarea celor care nu corespund dimensiunilor obligatorii. Un melc viu atunci când este transportat şi manipulat, îşi retrage întregul corp în cochilie, putându-se vedea doar talpa acestuia la baza cochiliei, melcii morţi rămân cu corpul în afara cochiliei.

Sortarea melcilor vii

Procesatorii de melci sunt obligaţi să accepte la prelucrare doar melcii care se înscriu între anumite dimensiuni: un melc în cochilie, bun pentru prelucrare, trebuie să aibă un diametru de minimum 28 mm şi maximum 36 mm. Melcii mai mici de 28 mm sunt consideraţi pui şi trebuie protejaţi pentru perpetuarea populaţiei de melci, iar cei cu mărime mai mare de 36 mm sunt consideraţi adulţi şi trebuie păstraţi pentru reproducere. Un melc cu diametrul minim de 28 mm conţine o cantitate de carne de aproxirnativ 2 grame, în timp ce un melc de diametru maxim de 36 mm conţine 9 grame de carne. Dacă există furnizori care aduc la centrele de recoltare melci în afara acestor dimensiuni, aceştia sunt obligaţi să ducă melcii înapoi în biotopul de unde au fost recoltaţi. „Este, intr-adevăr, o mare problemă cu recoltarea melci1or care nu se încadrează în dimensiunile stabilite, pentru că există multe persoane fizice, culegători de melci, care nu cunosc sau nu respectă aceste standarde”, spune Stelian Păduraru, directorul Comprodcoop. Astfel, societatea pe care o conduce este nevoită să refuze 10-12% din cantitatea de melci recepţionată care nu respectă normele de recoltare. Sortarea melcilor care nu corespund dimensiunilor se face cu o sită metalică prevăzută cu găuri la diametrul minim prevăzut, de 28 mm, astfel că melcii care au un diametru mai mic cad de pe sită şi sunt respinşi. Melcii mai mari sunt sortaţi cu ajutorul cântaru-lui, însă melci cu diametrul mai mare decât cel acceptat se găsesc foarte rar la noi în ţară, în jur de 1 % din totalul melcilor recoltaţi. În schimb, există mulţi sub dimensiunea acceptată, acest fapt constituind o reală problemă pentru procesatorii de melci, nu doar pentru că este interzisă recoltarea lor, ci şi pentru condiţiile impuse în ultimii ani de exportatori. Aceştia nu mai acceptă melci de dimensiuni mici, aşa cum se întâmpla până în urmă cu câţiva ani, când cererea era foarte mare. Dimensiunea melcilor este determinată şi de zona în care trăiesc. Astfel, în zonele intracarpatice din centrul şi vestul ţării se găsesc melci de mari dimensiuni, în timp ce în zonele extracarpatice din sud, melcii au dimensiuni mult mai mici. După sortarea pe dimensiuni şi eliminarea exemplarelor moarte, melcii sunt depozitaţi, timp de 3-5 zile, în spatii amenajate, umbrite şi aerisite, pentru ca ei să-şi golească, în acest timp, conţinutul stomacal (gastro-intestinal). Ei sunt păstraţi în lăzi speciale din plastic sau metal, umplute doar in proporţie de 60%, pentru ca melcii să aibă suficient aer.